Izvoarele documentaristice existente sustin ca ceaiul a fost cultivat in China in anul 350 inainte de Hristos, iar mai apoi, prin anul 700 era noasta, in Japonia, fiind folosit in mancaruri ca si condiment. Cultul ceaiului a aparut in timpul dinastiei Han, cand i s-au recunoscut efectele de aliment medicament si s-au pus bazele ritualului de a bea ceai. In textele europene este amintit in 1559, la Venetia.
In zilele noastre, calitatile recunoscute ale ceaiului verde sunt intens mediatizate, sursele expunand informatii referitoare la compozitia sa chimica si importanta consumului constant, in cantitati mici, asupra sanatatii. Societatea de astazi avand la dispozitie mijloace moderne de prelucare a elaborat variante ale aceleiasi plante de ceai “Camellia sinensis”, culese in perioade diferite si procesate in diverse moduri, rezultand valori variate ale cantitatii nutrientilor. Ceaiul alb este cules cand planta este inca tanara si are un continut mai bogat in antioxidanti, iar cel verde are tehnici de prelucare mai putin distructive asupra frunzelor decat ceaiul negru. Ceaiul verde, spre deosebire de ceaiul negru, este obtinut din frunzele (si mugurii) nefermentate ale plantei, fiind numit si ceai virgin. Compozitia chimica a acestuia se remarca prin cantitatea cea mai mare de polifenoli continuti si cel mai mic procent de cafeina, dintre toate tipurile de ceai.
Polifenolii si flavonoidele ceaiului verde combat radicalii liberi care ataca organismul prin factorii de poluare si de stres. Uleiurile esentiale, aminoacizii, vitamina C, proteinele si mineralele continute (calciu, fier, flor, potasiu, aluminiu), taninurile, precum si substantele aromatice care-i confera o savoare aparte, recomanda acest ceai ca fiind excelent tonic si regenerativ. El este un puternic antioxidant la nivel celular si datorita prezentei alcaloizilor, precum cafeina, este un bun stimulator, in special cerebral. Imbunatateste functiile cognitive, memoria, tonifiaza sistemul nervos central, pe cel circulator si pe cel digestiv. Este un bun diuretic, detoxifiant, antiinfectios, anticancerigen, intensifica procesele metabolice favorizand arderea grasimilor, reduce nivelul de colesterol nociv, creste imunitatea si incetineste procesul de imbatranire.
ATENTIE !
Ceaiul verde se consuma cu prudenta, pentru a nu depasi cantitatile admise de cafeina, de aluminiu si de oxalati dar si de a nu provoca o scadere a biodisponibilaitatii fierului din dieta, frunzele de ceai verde avand o afinitate pentru fier. Pentru reducerea acestui neajuns, se recomanda consmul sau cu lamaie.
In bucatarie tendinta de a consuma ceai verde nu se limiteaza doar la infuzarea acestuia in apa, fie rece, fie usor calduta, pentru a-i savura toti nutientii, ci si la adaugarea frunzelor si a mugurilor in preparate culinare, ca pe o mirodenie, mai ales alaturi de ingrediente crude, realizand astfel meniuri de mare valoare nutritiva.
Ceaiul verde este comercializat in intreaga lume de firme de prestigiu.
CEAI VERDE CU FRUCTE SI PLANTE (BAMBUS, MENTA, FLOAREA SOARELUI)
Am preparat un ceai verde achizitionat de la firma Demmers Teehaus (Bamboo green, nr. 393), importat de Norstar srl din Constanta, ale carui frunze au fost asociate sanatos cu frunze tinere de bambus, cu bucati de capsuni, menta, floarea soarelui, coaja de portocale pentru o aroma speciala, dar si pentru a rezulta o combinatie optima de nutrienti.
INGREDIENTE:
– 9 g ceai verde (Bamboo green, nr 393)
– 1 l apa de izvor
– indulcitor natural (optional), dupa gust
PREPARARE:
Mod 1: Se lasa la infuzat ceaiul in apa la temperatura camerei, circa 2 ore.
Mod 2: Se incalzeste la max 45 de grade apa, se indeparteaza de sursa de caldura, se cufunda ceaiul pentru 2-3 minute, apoi se strecoara.
Se consuma ca atare sau indulcit natural, dupa gust.
